Am nevoie de ajutor!

Buna ziua,

nici nu stiu cu ce sa incep, poate chiar cu cerinta de a-mi sari cineva in ajutor. sunt intr-un plin proces de autodistrugere...ma desconsider, am devenit pentru cei putini care mi-au mai ramas in preajma o fiinta greu de suportat..am avut o viata plina de incercari din care n-am iesit invingatoare, nici mai puternica, ci plina de complexe, frustrari, de fobii, care nu ma lasa sa ma desfasor asemeni unui om normal asa cum cred ca am fost odata. bineinteles, vad doar partea proasta a lucrurilor... in relatia pe care o am am devenit un " jandarm " greu de suportat dar mai rau e ca sunt asa de obsedata ca sotul ma inseala incat activitatea-mi este bulversata sau paralizata. e drept, am avut o experienta in trecut cu un om care mi-a ascuns ca este casatorit aproape toata relatia si cred ca de aici mi se trage; nu sunt deloc o fire usor dus de nas dar de vreme ce acel om a putut juca un asemenea teatru, sunt sigura acum ca oricine poate face la fel...la locul de munca, sunt putini celor care le acord credit, vad in fiecare om un dusman, am iesiri extrem de nefiresti atunci cand ma simt atacata...sunt coplesita de faptul ca nu ma mai pot controla, ca oamenii vad din ce in ce mai mult o fiinta rea in mine... prietenii..ii numar pe degete...pentru ca nu suport faptul ca oamenii din zilele noastre nu sunt deloc atenti la vorbe si ranesc cu foarte mare usurinta..sufar cumplit, sunt intr-o continua framantare, mi-am pierdut puterea si faptul ca nu pot iesi din cercul asta ma face sa sufar si mai mult... am redat cat se poate de succint zbuciumul meu si acum cand recitesc mi se pare ca n-am spus mai nimic concret, sunt ravasita... vreau sa fiu omul care eram odinioara, recunosc ca am o problema insa de una singura e cumplit sa o rezolv. sotului nu as vrea sa ii impartasesc starile mele pentru ca am mai avut discutii pe tema asta si simt ca daca mai continuu, o sa ma paraseasca...va multumesc daca v-ati facut timp si pentru bine. Ganduri bune si Doamne Ajuta!

Stimabilă doamnă,am citit cu un real interes zbuciumul dumneavoastră interior şi credeţi-mă că tristeţea ce m-a cuprins ulterior s-a dovedit a fi inexprimabila.Imi dau seama ca treceti printr-o criza de neincredere totala in tot ceea ce va inconjoara si sunteti rezervata in sentimente.De aceea,imi permit sa va dau cateva sfaturi utile:in primul rand ganditi-va ca nu retraiti acelasi trecut in care ati fost supusa batjocurii,ca nu mai sunteti vulnerabila.Acum,inchideti ochii si ganditi-va la cum erati dinainte de experienta neplacuta.Proiectati-va gandul pe o imagine in care erati intr-o stare euforica.Va pare rau ca nu mai sunteti asa cum erati atunci?Ei bine,dupa acestea duceti-va direct la sotul dumneavoastra si spuneti tot cee ce va apasa.Plangeti,descarcati-va,lasati emotiile negative sa curga asemenea unei ape murdare si apoi imbratisati-l,spunandu-i cat de mult il iubiti si cat de tare va ingrijoreaza sentimentul de gelozie.Ati spus ca nu puteti fi dusa de nas,ceea ce denota o forta emotionala puternica.Tuturor ni se intampla odata in viata ceva neplacut dar ele au menirea de a ne face mai puternici.Fiti optimista si tineti-ma la curent !numai bine.